In pas cu tehnologia

Tehnologia a ajuns sa se dezvolte mai repede decat putem noi sa imatranim. Accesul la ea este la indemana. Acum... 15 ani, oamenii cumparau calculatoare pentru copiii lor in rate, si isi blocau conturile pentru niste resturi tehnologice de la producatorii vanzatorii precum Flanco, Domo si Altex, informatia lor, a parintilor fiind ingradita de conceptul 'nou si asamblat de producator'.
Acum configuram ceea ce consideram ca avem fiecare nevoie, sau deja avem laptopuri performante - si pastrez ideea strict la calculator, pentru ca de exemplu tehnologia telefoanelor mobile mi-a luat-o cu mult inainte si nu o pot diseca de la touch screen incoace-
Unii dintre parintii de 50 de ani, au fost obligati prin locul de munca modernist sa invete sa utilizeze macar cate un soft simplut, pentru a-si face treaba bine la servici. Ma gandesc aici la postaritele care tasteaza cu 2 degete, dar stiu sa faca toate operatiile posibile in sistem.
Altii, aici e cazul mamei mele, a invat din nevoia de a gasi materiale didactice pe didactic.ro, sau de a conversa cu mine, fata plecata in tarile calde (motivatia face cat 90% talent).
Acum, se spune ca nu mai exista nici o casa fara calculator, si cu toate astea, din categoria 'parintilor', +50 de ani, gasim un procent de 70% fara sa exagerez de oameni care nu au avut niciodata curiozitatea sa afle cum se inchide sau deschide acest 'titan de tehnologie'.
OF. Ei, ramasi acum fara servici pentru ca fabrica in care lucrau a dat faliment - tocmai pentru ca nu s-a modernizat la timp- ei sunt generatia de sacrificiu, avand nevoie de adaptare la noile oferte din piata. Conditia obligatorie pentru o vanzatoare din zilele noastre, este sa stie calculator si daca se poate chiar si un program de conta primara. Electricienii, vor lucra pe panouri monitorizate si deci notiunile de calculator le sunt si ele absolut necesare. Secretarele care nu stiu sa foloseasca vertical look up in Excel, se pot lipsi de stresul interviului. Iar programatorii care nu jongleza cu Java si C# sunt depasiti.
Ma tot gandesc la materialele 'didactice' din facultatea de automatica, daca ele tin pasul cu tehnologia, sau la profesorii aceia care au fost scoliti acum 40 de ani... oare ei pot sa se adapteze la viteza asta infinita de tehnologizare?
Incerc sa raman cu ochii deschisi la tot ce e nou, si sa invat cu sarguinta tot ce pot, sa nu ma trezesc 'maine' cu un handicap tehnologic. Incerc sa anticipez ce mai poate fi inventat ca sa tin ochii larg deschisi.
Ma sochez in fiecare zi sa vad cate lucruri noi vin sa ne intregeasca universul. Si ma cuprinde o tristete infinita cu gandul la categoria 'parinti', care au pierdut firul acum 15 ani.
pensionari la cursuri de calculator

 

Asteptarea ...care doare

Deciziile la angajare nu se pot lua de azi pe maine. Din proprie experienta stiu ca in cazul in care se iau asa, exista un motiv grav la mijloc... in principiu un angajator neserios care nu-ti acorda timp sa-l 'studiezi'. Cu toate acestea, cand a inceput lantul interviurilor, e greu sa te poti stapani sa nu te afecteze asteptarea.
Am intors moneda dinspre oameni spre mine. M-am regasit in ipostaza de a gandi, ca la un moment in viata si eu am lasat pe cineva sa astepte.
Ce bine ar fi daca am putea controla emotiile pana la asa nivel incat sa fim perfect obiectivi intotdeauna. Ce lume echilibrata ne-ar fi dat sa vedem inainte!
'Scuza' este ca deciziile mari nu se iau niciodata usor. Asteptarea aduce cu ea satisfactia implinirii. Nemurirea e la un colt distanta. Odata cu telefonul .. a carui asteptare doare, drumul se va lati, indrepta si se va putea intrezari orizontul. Pana atunci insa, pe straduta laturalnica a asteptarii, e destul de bezna.
Promit ca nu voi mai face niciodata pe nimeni sa astepte, daca telefonul va depinde de mine.

Oameni revoltati sau frustrati... angajatii de maine

Se intampla de multe ori sa identifici, in munca de recruiter oameni care indeplinesc toate conditiile profesionale pentru anumite posturi complexe, insa care au o tendinta la revolta creata din frustrari acumulate la ultimul loc de munca.
Ni se intampla, ca la americani, din ce in ce mai des, sa ascultam si sa acordam circumstante atenuante ... iar revoltatul sa mearga mai departe... sa ajunga sa obtina postul...
Era foarte usor atunci cand nu existau garantii la posturi.... atunci cand livrai si gata.
Povestea se complica atunci cand pentru un revoltat de astazi, risti sa lucrezi o luna intreaga, sau mai mult, pentru a livra gratuit, un inlocuitor... (urasc cuvantul livra, dar e terminologia 'deliver' care ma incurca).
 Mult timp nu am crezut in testele de personalitate. Acum cred.
Mult timp am crezut ca profesionalismul primeaza atitudinii.
Angajatii de maine sunt acei invingatori ai vietii, care reusesc sa-si insuseasca si critica, si pierderea si stagnarea profesionala, si sa trateze cu un zambet dezinteresat toate lucrurile care-i pot strica structura interna.
Maine, viitorul, companiile inca in cautare de oameni, cauta acel profil care indeplineste atat profesional cat si emotional caracteristici echilibrate.
Daca sclipirea vine cu nebunie, daca implicarea vine cu dependenta... imi pare rau, dar pe vreme de criza, nu avem timp sa 'tratam'.

Omul este in acelasi timp fiinta si resursa. Orice companie va vedea in el mai mult resursa decat fiinta. Orice familie va vedea in el mai mult fiinta decat resursa. Echilibrul intre cele doua trebuie sa se faca doar in interior.
Frustrarea, la fel ca si revolta, sunt forme grave de deviere comportamentala, introvertita, respectiv extrovertita.