Deciziile la angajare nu se pot lua de azi pe maine. Din proprie experienta stiu ca in cazul in care se iau asa, exista un motiv grav la mijloc... in principiu un angajator neserios care nu-ti acorda timp sa-l 'studiezi'. Cu toate acestea, cand a inceput lantul interviurilor, e greu sa te poti stapani sa nu te afecteze asteptarea.
Am intors moneda dinspre oameni spre mine. M-am regasit in ipostaza de a gandi, ca la un moment in viata si eu am lasat pe cineva sa astepte.
Ce bine ar fi daca am putea controla emotiile pana la asa nivel incat sa fim perfect obiectivi intotdeauna. Ce lume echilibrata ne-ar fi dat sa vedem inainte!
'Scuza' este ca deciziile mari nu se iau niciodata usor. Asteptarea aduce cu ea satisfactia implinirii. Nemurirea e la un colt distanta. Odata cu telefonul .. a carui asteptare doare, drumul se va lati, indrepta si se va putea intrezari orizontul. Pana atunci insa, pe straduta laturalnica a asteptarii, e destul de bezna.
Promit ca nu voi mai face niciodata pe nimeni sa astepte, daca telefonul va depinde de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu