In pas cu tehnologia

Tehnologia a ajuns sa se dezvolte mai repede decat putem noi sa imatranim. Accesul la ea este la indemana. Acum... 15 ani, oamenii cumparau calculatoare pentru copiii lor in rate, si isi blocau conturile pentru niste resturi tehnologice de la producatorii vanzatorii precum Flanco, Domo si Altex, informatia lor, a parintilor fiind ingradita de conceptul 'nou si asamblat de producator'.
Acum configuram ceea ce consideram ca avem fiecare nevoie, sau deja avem laptopuri performante - si pastrez ideea strict la calculator, pentru ca de exemplu tehnologia telefoanelor mobile mi-a luat-o cu mult inainte si nu o pot diseca de la touch screen incoace-
Unii dintre parintii de 50 de ani, au fost obligati prin locul de munca modernist sa invete sa utilizeze macar cate un soft simplut, pentru a-si face treaba bine la servici. Ma gandesc aici la postaritele care tasteaza cu 2 degete, dar stiu sa faca toate operatiile posibile in sistem.
Altii, aici e cazul mamei mele, a invat din nevoia de a gasi materiale didactice pe didactic.ro, sau de a conversa cu mine, fata plecata in tarile calde (motivatia face cat 90% talent).
Acum, se spune ca nu mai exista nici o casa fara calculator, si cu toate astea, din categoria 'parintilor', +50 de ani, gasim un procent de 70% fara sa exagerez de oameni care nu au avut niciodata curiozitatea sa afle cum se inchide sau deschide acest 'titan de tehnologie'.
OF. Ei, ramasi acum fara servici pentru ca fabrica in care lucrau a dat faliment - tocmai pentru ca nu s-a modernizat la timp- ei sunt generatia de sacrificiu, avand nevoie de adaptare la noile oferte din piata. Conditia obligatorie pentru o vanzatoare din zilele noastre, este sa stie calculator si daca se poate chiar si un program de conta primara. Electricienii, vor lucra pe panouri monitorizate si deci notiunile de calculator le sunt si ele absolut necesare. Secretarele care nu stiu sa foloseasca vertical look up in Excel, se pot lipsi de stresul interviului. Iar programatorii care nu jongleza cu Java si C# sunt depasiti.
Ma tot gandesc la materialele 'didactice' din facultatea de automatica, daca ele tin pasul cu tehnologia, sau la profesorii aceia care au fost scoliti acum 40 de ani... oare ei pot sa se adapteze la viteza asta infinita de tehnologizare?
Incerc sa raman cu ochii deschisi la tot ce e nou, si sa invat cu sarguinta tot ce pot, sa nu ma trezesc 'maine' cu un handicap tehnologic. Incerc sa anticipez ce mai poate fi inventat ca sa tin ochii larg deschisi.
Ma sochez in fiecare zi sa vad cate lucruri noi vin sa ne intregeasca universul. Si ma cuprinde o tristete infinita cu gandul la categoria 'parinti', care au pierdut firul acum 15 ani.
pensionari la cursuri de calculator

 

Asteptarea ...care doare

Deciziile la angajare nu se pot lua de azi pe maine. Din proprie experienta stiu ca in cazul in care se iau asa, exista un motiv grav la mijloc... in principiu un angajator neserios care nu-ti acorda timp sa-l 'studiezi'. Cu toate acestea, cand a inceput lantul interviurilor, e greu sa te poti stapani sa nu te afecteze asteptarea.
Am intors moneda dinspre oameni spre mine. M-am regasit in ipostaza de a gandi, ca la un moment in viata si eu am lasat pe cineva sa astepte.
Ce bine ar fi daca am putea controla emotiile pana la asa nivel incat sa fim perfect obiectivi intotdeauna. Ce lume echilibrata ne-ar fi dat sa vedem inainte!
'Scuza' este ca deciziile mari nu se iau niciodata usor. Asteptarea aduce cu ea satisfactia implinirii. Nemurirea e la un colt distanta. Odata cu telefonul .. a carui asteptare doare, drumul se va lati, indrepta si se va putea intrezari orizontul. Pana atunci insa, pe straduta laturalnica a asteptarii, e destul de bezna.
Promit ca nu voi mai face niciodata pe nimeni sa astepte, daca telefonul va depinde de mine.

Oameni revoltati sau frustrati... angajatii de maine

Se intampla de multe ori sa identifici, in munca de recruiter oameni care indeplinesc toate conditiile profesionale pentru anumite posturi complexe, insa care au o tendinta la revolta creata din frustrari acumulate la ultimul loc de munca.
Ni se intampla, ca la americani, din ce in ce mai des, sa ascultam si sa acordam circumstante atenuante ... iar revoltatul sa mearga mai departe... sa ajunga sa obtina postul...
Era foarte usor atunci cand nu existau garantii la posturi.... atunci cand livrai si gata.
Povestea se complica atunci cand pentru un revoltat de astazi, risti sa lucrezi o luna intreaga, sau mai mult, pentru a livra gratuit, un inlocuitor... (urasc cuvantul livra, dar e terminologia 'deliver' care ma incurca).
 Mult timp nu am crezut in testele de personalitate. Acum cred.
Mult timp am crezut ca profesionalismul primeaza atitudinii.
Angajatii de maine sunt acei invingatori ai vietii, care reusesc sa-si insuseasca si critica, si pierderea si stagnarea profesionala, si sa trateze cu un zambet dezinteresat toate lucrurile care-i pot strica structura interna.
Maine, viitorul, companiile inca in cautare de oameni, cauta acel profil care indeplineste atat profesional cat si emotional caracteristici echilibrate.
Daca sclipirea vine cu nebunie, daca implicarea vine cu dependenta... imi pare rau, dar pe vreme de criza, nu avem timp sa 'tratam'.

Omul este in acelasi timp fiinta si resursa. Orice companie va vedea in el mai mult resursa decat fiinta. Orice familie va vedea in el mai mult fiinta decat resursa. Echilibrul intre cele doua trebuie sa se faca doar in interior.
Frustrarea, la fel ca si revolta, sunt forme grave de deviere comportamentala, introvertita, respectiv extrovertita.

Ce se intampla cu vanzatorii de servicii care mint?

Candidatii care aplica pentru joburi reliefeaza asa cum a postat si Professional pe site-ul lor (de unde articolul trecut) trasaturile lor specifice pentru postul la care aplica.. pe mine daca ma intreaba cineva, nu este absolut nimic rau in asta.. atata timp cat nu sunt denaturate cifre si activitati esentiale. Eu personal am 'denaturat', desi as prefera sa utilizez termenul 'subliniat' caracteristicile esentiale pentru candidatii propusi mai departe de compania pe care o reprezentam.. Pana la urma asta si trebuie facut la prezentarea unui candidat la interviu: din toata experienta sa profesionala, trebuie extrase elementele relevante pentru postul respectiv.

Ceea ce imi este greu sa inteleg in piata (mai ales pe piata HR) este cum reusesc firmele sa 'spuna' ca pot presta anumite servicii fara sa aiba profesionisti, si nu numai ca obtin contractele, dar chiar reusesc sa le si satisfaca... un om care nu a terminat facultatea de litere preda engleza intr-o multinationala, o alta care nu a studiat niciodata o limba straina (ci a invatat-o la munca mediocra in strainatate) o preda la nivel profesionist in alta multinationala.. si treaba merge in continuare, cursurile sunt predate, assessment nu se face (sau se face tot prin firma x) iar facturile curg...

Ma tot gandesc cand se va spune 'stop' acestui tip de activitati si cand se va ajunge la concluzia ca orice tip de activitate trebuie verificat de beneficiarii care platesc pentru ca acesti 'profesionisti' spoiti cu experienta sa nu ajunga sa se considere asa mari si importanti...

Sau poate asa merg lucrurile in piata si eu sunt batrana si demodata...

Aproape 70% dintre candidaţii la un job mint în CV

realitatea.net, 01.02.2010 Catalin Ilie, Consultant, Professional Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă apelează din ce în ce mai des la trucarea propriului CV, în condiţiile în care concurenţa pe piaţa muncii este extrem de dură şi şansele de a fi chemat la interviul de angajare devin tot mai mici. Recrutorii de pe piaţa românească estimează că aproximativ 50-70% dintre CV-urile candidaţilor conţin cel puţin o informaţie inexactă sau exagerată. ………….. Cei care-şi caută de mai multă vreme un job fără succes tind să-şi înfrumuseţeze CV-ul mai ales rubrica „experienţă profesională”, spun recrutorii, astfel încât acesta să coincidă în mai mare măsură cu cerinţele angajatorilor. „Cele mai grave neconcordanţe ţin în special de denumirea postului deţinut şi de menţionarea unor competenţe inexistente”, consideră Cǎtǎlin Ilie, consultant în cadrul firmei de resurse umane Professional. Potrivit acestuia, operarea cu anumite aplicaţii software sau supraevaluarea cunoştinţelor de limbi străine sunt printre cele mai des întâlnite mistificări în cadrul CV-urilor. .................. Nici top managerii nu se ţin departe de CV-urile trucate Tentaţia de introducere în CV a unor informaţii eronate se manifestă în special la persoanele care aplică pentru poziţii entry level sau cu un nivel de calificare redus, însă recrutorii întâlnesc CV-uri trucate şi la nivel de middle şi top management. ................. Ce şanse ai să te angajezi dacă-ţi modifici CV-ul ..................... Potrivit lui Cătălin Ilie, printre etapele procesului de selecţie sunt incluse şi testările profesionale, prin intermediul cărora sunt verificate competenţele candidatului. „În plus, există posibilitatea de a solicita referinţe de la angajatorii anteriori”, explică acesta. Riscul la care se expun cei care-şi îmbogăţesc CV-ul cu informaţii false este acela de a primi recomandări negative care vor rămâne în baza de date a companiei sau a agenţiei de recrutare. Sfatul recrutorilor către cei care-şi caută un loc de muncă este de a încerca să-şi vândă cât mai bine în CV lucrurile pe care le-au făcut efectiv şi competenţele lor reale. ...................... http://professional.com.ro/noutati_detalii.php?id=130

Consultanta - recrutare si/sau vanzare?

De cativa ani buni am lucrat in consultanta HR si niciodata nu am fost pusa sa amestec recrutarea cu vanzarea. Prezentul insa ma invata ca trecutul este o experienta iar viitorul este alta.
Firmele mari de HR (nu vreau totusi sa generalizez) fac atat recrutare cat si vanzare de servicii si se pare ca doar asa obtii pretul succesului.
Nu inteleg cum - atata timp cat cele doua laturi sunt munci total diferite, iar recruiterilor pasionati nu are cum sa le placa vanzarea.
Ma tot gandes ca din ce in ce mai multe firme de recrutare - din nevoia de a face si vanzare - angajeaza oameni care fac una mai bine in detrimentul celeilalte. Si in concluzie, oamenii de HR sunt cei de vanzari.
Ma tot gandesc la consecinte: omuletii devin bani si recruierii cautatori de comori. Si se pare ca ideea se contureaza din ce in ce mai tara.
La fel si planul meu de a emigra intr-o tara in care valoarea umana e tratata ca parte umana nu ca bani.
(Si aici cealalta intrebare despre capacitatea mea personala de a ma adapta)...

Munca de chinez sau.. openspace

Ne place sa laudam munca noastra de birou si sa o deosebim de a celorlalti, mai ales a chinezilor, care se ingramadesc in mare numar pe un metru patrat... si aici ne vin in minte intotdeauna imaginile acelea care au circulat pe e-mail cu diferitele aspecte din fabricile care produceau pe banda rulanta orice, iar de ambele parti ale benzii rulante sute si mii de chinezi...
Nu.. noi nu suntem chinezi, noi nu facem munca de 'chinez nebun'... noi lucram in office, avem alura occidentala si vorbim limbi straine. Ne facem munca cu calculatorul (si stim erp-uri), avem pareri pe care le sustinem, facem prezentari in PPoint deci.. suntem experti.
Tendintele pietei insa spun ca spatile noastre private de altadata trebuie inlocuite cu openspace-ul.. pentru ca... si aici vine o lista lunga de argumente capitaliste despre valori corporative, despre transparenta si eficienta in business... nu se aduce in discutie low costul spatiului comun si nici diferenta intre sef si subalterni - seful va avea intotdeauna birou privat - ca doar el negociaza si doar el are termene confidentiale la contracte...
Pana una alta, un call center arata clar ca un birou de chinezi, iar o fabrica de chinezi arata muult mai bine decat orice fabrica romaneasca (mai ales decat cele nemodernizate).

Nu cred in comparatia cu chinezii ca si cum ar fi un exemplu negativ, la fel cum nu cred ca openspace-ul e o solutie capitalista adaptata la nevoile curente.

Cred in schimb ca omul poate fi exploatat dupa nevoi, pentru ca are o capacitate inimaginabila de adaptare la absolut orice conditii de mediu.
 Iar din acest punct de vedere, traiasca puterea exemplului chinezesc.
Ma tot gandesc care este motivatia de munca a lor. Reusesc in absolut tot ce isi propun si muncesc pe bani putini, oriunde ar fi ei in lume. Daca ar mai fi si lingvisti buni, ca noi romanii, cred ca ne-ar fi mancat deja toate painile.

De inceput

M-am lovit adesea de situatii in care omul este privit exclusiv ca o resursa, fara a i se macar aminti calitatea umana. Lucrez in industria resurselor umane si de multe ori intalnesc termenii "sa-l vindem","sa cumpere", "unealta", diverse comparatii intre oameni si lucruri. 

Pentru mine oamenii, inainte sa fie orice altceva sunt fiinte umane. Ne-am nascut cu dreptul de a ne cauta fericirea, cu dreptul de a ne pastra idealurile si mai ales cu dreptul de a alege sa fim cine dorim.

Eu mi-am ales sa fiu un om pentru oameni, un om a carui preocupare este de a vedea dincolo de un cv si de a scoate la suprafata tot ceea ce este mai bun in fiecare fiinta umana, pentru a-si dobandi sau macar incerca sa dobandeasca un statut profesional care sa fericeasca fiinta umana. 

Nu cred ca exista oameni rai ci doar dezinteres, cred in schimb in progres si in dezvoltare.

Cred ca fiinta umana este cea mai in masura sa dezvolte (sau sa distruga) un sistem organizational.